AnimeFan
Bine ati venit pe forumul AnimeFan! Va uram disctractie placuta si speram sa va faceti multi prieteni!
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
AnimeFan | Reguli | Inregistrare | Login
POZE ANIMEFAN
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Kalifa pe Simpatie
 | Femeie
24 ani
Ialomita
cauta Barbat
24 - 65 ani |
|
Nyu
Member
 Din: Los Angeles
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 286
|
|
Cap. 1
Prima ora din vacanta de vara. Ajunsa acasa, Ryouko isi arunca geanta de scoala langa masa si cade epuizata pe canapea. Aprinde televizorul si incepe sa vada ce canal ar putea vedea.
Sora ei, Kim vine spre ea si ii spune:
-Mai, ce noroc pe tine ca esti in vacanta!
-Ce vrei sa spui cu asta? Si tu esti, desteapto!
-Stiu, dar eu nu-mi petrec toata ziua privind la televizor, mergand la cumparaturi sau privindu-l pe Ryan.
-Da, pai, multumesc ca mi-ai sticat ziua!
Ryouko stinse televizorul si pleca in camera ei.
Ajunsa in camera, ea deschise albumul si se uita la o poza cu mama ei si ea la 1 an. De la divortul parintilor nu isi mai vazuse mama.
Brusc suna telefonul.
Ryouko il ridica si intreba cine este. Era Sarah, prietena ei cea mai buna. Aceasta o inteba daca nu vor sa mearga la o plimbare.
Ryouko a acceptat fara sa stea pe ganduri. Adica oricum nu avea ceva mai bun de facut.
Aceasta isei afara si se intalni cu Sarah in centrul orasului.
-Ce-ai mai facut astazi, Ryouko?
-Pai am mers la scoala, m-am intors acasa, m-am cerat cu Kim si atat.
-Bine, bine! Hai la cumparaturi! Unde vrei sa mergem mai intai?
-Hello! Noi locuim in Tokyo, paradisul cumparaturilor. Haide sa incepem cu magazinul cel nou!
-Sa mergem! Te intrec pana la el!
-O sa incerci doar!
Ryouko si Sarah incepura sa alerge pana la magazin. Cand au ajus acolo, abia mai puteau respira dar cand au vazut toate hainele acelea superbe, energia le-a venit pe loc.
Fetele au terminat cuparaturile in jurul orei noua. Era deja intuneric, dar Tokyo nu se linistise mai deloc! Ryouko si Sarah au mers pana la locul de joaca pentru copii care era pustiu.
Sarah se tranti pe o banca, iar Ryouko se duse spre cel mai apropriat leagan.
-Si ai de gand sa pleci undeva in vara asta?
-Nu, dar tu, Sarah?
-Nici eu. Nici Mari nu va pleca!
-O, da! Mor de fericire!
Mari era cea mai mare snoaba a scolii lor!
Fetele s-au despartit si fiecare a mers acasa.
Ajunsa acasa, Sarah a scris in jurnal: " Draga jurnalule, pot sa vad ca Ryouko este apasata de ceva! Dar de ce?"
In casa ei, Ryoukoisi gasi surioara intr-o camera.
-Tata a venit?
-Nu. M-a sunat si a spus ca ajunge cam pe la miezul noptii.
-Bine! Sunt in sufragerie.
Ryouko se mai uita un timp la televizor, iar apoi a mers la culcare. MKim era deja in pat de o ora.
Ryouko:
38.9KB
_______________________________________
Moartea e linistitoare. Usoara. Viata e mai grea.
|
|
| pus acum 17 ani |
|
Nyu
Member
Din: Los Angeles
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 286
|
|
Kim:
31.6KB
_______________________________________
Moartea e linistitoare. Usoara. Viata e mai grea.
|
|
| pus acum 17 ani |
|
Nyu
Member
Din: Los Angeles
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 286
|
|
Si Sarah:
48.1KB
_______________________________________
Moartea e linistitoare. Usoara. Viata e mai grea.
|
|
| pus acum 17 ani |
|
Nyu
Member
Din: Los Angeles
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 286
|
|
Cap. 2
Ryouko se trezi a doua zi de dimineata si se uita pe cer.Soarele stralucea foarte frumos, iar fata se dadu jos din pat si gobori la bucatarie. Insa locul era pustiu. Nu era absolut nimeni.
Fata se mai plimba prin casa, chiar daca nu gasi pe nimeni.
Intra in camera tatalui ei, dar acela nu era acolo. Apoi merse in camera surorii ei. Aceasta dormea cu patura pe cap.
Ryouko se aproprie incet de ea si o zgudui putin.
-Kimy, trezeste-te!
-Of, ce este?
-Unde e tata?
-Tata nu vine acasa.
-De ce nu?
-A plecat in Noua Zeelanda, la mama pentru niste afaceri tampite. A spus ca va sta acolo toata vara. Va veni verisoara Mia sa stea cu noi. Adica, ea este destul de capabila, are deja 23 de ani. Acum, lasa-ma sa dorm!
-Bine, eu o sa mananc si apoi o sa plec pe afara.
Kim dadu din cap, iar apoi adormi la loc.
Ryouko lua micul dejun, iar apoi iesi afara. Se plimba pe alee, cand brusc il vazu pe Ryan.
Acesta trecu pe langa ea.
Fata isi dori ca baiatul sa nu o fi observat, dar el ii spuse:
-Buna, Ryouko!
-Bu-Buna, R- Ryan!
Ryouko era rosie la fata, oricine putea vedea asta. Dar exact cand Ryouko incepuse sa vorbeasca normal, fara sa se balbaie, a aparut Mari.
Ryouko o privi cu ura, iar Mari ii intoarse privirea numai ca a ei avea un suras dispretuitor.
-Ryan, haide sa mergem!
-Vorbesc cu cineva, Mari! Mergi inainte te prind din urma!
Mari o lua in fata, fara sa fie prea entuziasmata de idee.
Cand au ramas singuri, Ryouko rupse tacerea si spuse:
-Deci, tu iesi cu Mari?
-Nu, ea vrea sa iasa cu mine! De fapt, nici nu sunt sigur ca vreau sa merg cu ea. Ai vrea... ei bine... sa mergi... tu cu mine in locul ei?
-Sigur!
Ryan striga dupa Mari ca nu mai venea cu ea.
Aceasta ramase imbufnata, dar nici Ryouko si nici Ryan nu au luat-o in seama deoarece ei plecasera deja.
Tot drumul, ei doar au vorbit, au vorbit si iarasi au vorbit. Nu aveau exact un subiect clar, dar Ryouko se simtea de parca purta cea mai matura conversatie din viata ei. Fata nu isi dadu seama cand trecu timpul. Cand isi privi ceasul, acesta arata deja ora 21:15.
Ryouko ramase perplexa pentru ca atunci cand plecase ea de acasa, era dorar 10:30.
-Imi pare rau, Ryan! Trbuie sa plec acasa! Kim este singura pentru ca tata este plecat cu afaceri. Dar poate ca verisoara Mia a sosit deja ca sa aiba grija de noi, adica mai bine zis de Kimy. Dar ei nu-i place sa intarzii.
-Bine, ne vedm peste trei zile la 3:00. Nu?
-Sigur! Pa!
-Pa!
In timp ce alerga spre casa, Ryouko era in culmea fericirii. O impiedicase pe Mari sa aiba intalnire cu Ryan si in schimb, avusese ea intalnire cu el. Aceea fusese cu siguranta o zi de nota 10.
Dar cand ajunse acasa si intra, o astepta in prag...
Ryan:
29.7KB
Modificat de Nyu (acum 17 ani)
_______________________________________
Moartea e linistitoare. Usoara. Viata e mai grea.
|
|
| pus acum 17 ani |
|
Nyu
Member
Din: Los Angeles
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 286
|
|
Si aceasta este Mari:
23.3KB
_______________________________________
Moartea e linistitoare. Usoara. Viata e mai grea.
|
|
| pus acum 17 ani |
|
Nyu
Member
Din: Los Angeles
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 286
|
|
Cap.3
O astepta verisoara Mia.
-Pe unde ai fost, domnisoara? striga ea cu o voce pitigaiata. Stii cat e ceasul?
-Stiu. Si ce e cu asta?
-Cu cine ai stat afara pana la ora asta?
-Cu un baia , Ryan.
Kim incepu sa cante:
-Ryouko are un iubit, Ryouko are un iubit.
-Taci din gura broasca ce esti!
-Ryouko! vocea Miei era suparta. Nu crezi ca esti cam mica pentru baieti?
-La ce te referi? Am deja 17 ani.
-Si baiatul asta cati ani are?
-Are 18.
-Deci e mai mare!
-Cu un an doar! Nu e ca si cum are avea 29.
-Nu conteza!
-Bine, observ ca tota lumea vrea sa ma faca sa ma simt prost! La revedera amandurora!
Ryouko urca scrile si tranti cu putere usa camerei ei.
O suna pe Sarah si ii spuse totul despre intalnirea ei cu Ryan.
Sarah striga entuziasmata:
-Asta este super! As fi vrut sa vad expresia de pe fata lui Mari.
-Clocotea de furie! spuse Ryouko cu o voce lipsita de vlaga.
-Dar nu pari foarte fericita!
-Nu sunt! Adica, ziua asta a fost extraordinara dar cum am ajuns acasa verisoara Mia a inceput sa-mi tina o superba pleregere despre iubiti! De parca as avea 7 ani nu 17.
-Tu inca mai ai 17 ani?
-Da.
-Eu am deja 18. De fapt, toti din clasa au deja 18. Suntem persoane mature.
-Bine. Pa.
Ryouko nu mai astepta ca Sarah sa-i spuna la revedere. Tranti telefonul pe pat si isi puse castile in urechi.
O auzea pe verisoara Mia cum o striga. Se enerva si dadu volumul mai tare.
In seara aceea , nu mai dorea sa auda vocea nimanui. Se gandea la urmatoarea ei intalnire cu Ryan.
Aceasta e Mia:
45.5KB
_______________________________________
Moartea e linistitoare. Usoara. Viata e mai grea.
|
|
| pus acum 16 ani |
|
Nyu
Member
Din: Los Angeles
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 286
|
|
Cap.4
A doua zi , Ryouko se trezi din cauza loviturilor care se auzeau pe scari.
Iesi din camera si tipa:
-Ce naiba se petrece acolo?
-Verisoara Mia ne duce in alt oras vara asta.
-Ce? Unde?
-Habar nu am. Intreab-o pe ea.
Ryouko cobori scarile furioasa. La baza lor se impiedica de o valiza si se intinse pe jos.
-Of! spuse ea ridicandu-se. Verisoara Mia? Unde mergem?
-In Portland.
-De ce?
-Tatal vostru m-a sunat. Mi-a spus ca va lasa in grija mea pentru totdeauna. Deci, ne mutam in Portland.
-D- Dar... Stii ca m-am nascut in Los Angeles. A fost foarte greu cand ne-am mutat in Tokyo. Mi-am schimbat si numele ca sa para ca sunt japoneza. Iar acum tu imi spui ca trebuie sa ne mutam in Portland si ca tata ne-a parasit peste noapte? in afara de asta, din septembrie incepe ultimul an de liceu.
-Esti o eleva buna. Cat despre tatal tau, suna-l si vorbeste cu el daca nu ma crezi.
Ryouko facu intocmai si afla ca acesta chiar era adevarul. Furioasa la culme ca tatal ei facuse un asemenea gest, Ryouko incepu sa-si impacheteze hainele.
Cand totul a fost gata, au plecat.
Pe drum, Ryouko primi un telefon de la Sarah.
-Buna! Scuze ca te-a suparat aseara. Vrei sa mergem la cumparaturi?
-Nu pot. Ma mut in Portland.
-De ce?
-Iti spun mai tarziu! Pa!
Drumul cu avionul a fost plictisitor, ca si cel spre noua casa. Imediat cum au ajuns, Ryouko si-a schimbat numele, din nou. Cum numele primit la nastere fusese Patricia Samantha Montgomery a decis sa o cheme asa pentru totdeauna.
Inapoi acasa, Patricia a decis sa-si schimbe total infatisarea. Si-a vopsit parul in saten.
A sunat-o pe Sarah . Ii spusese deja ca se muta, dar acum i-a dat si motive intemeiate.
Dupa ce termina de vorbit, pleca afara. Dar tocmai cand sa plimba, obseva ceva ce ii distrase atentia.
Noua infatisare a Patriciei:
34.3KB
Modificat de Nyu (acum 16 ani)
_______________________________________
Moartea e linistitoare. Usoara. Viata e mai grea.
|
|
| pus acum 16 ani |
|
Nyu
Member
Din: Los Angeles
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 286
|
|
Cap. 5
Erau doua cupluri de tineri care plimbau.
Primii ieseau in evidenta. Pareau sa aiba cam 19 ani. Fata era inalta, blonda si cu ochi verzi. Era foarte frumoasa. Era la bratul unui baiat cu putin mai inalt decat ea. Cu parul saten si ochii caprui.
Nici celalalt cuplu nu trecea neobservat. Parea sa fie ceva mai mici la varsta. Cam 18 ani. Fata era cu parul roz inchis si ochii caprui. Iar el avea parul saten si ochii caprui. Nu se deosebea prea mult de celalalt, numai ca avea parul mult mai ciufulit.
Celalalt baiat era mult mai special decat ceilalti doi, cel putin din punctul meu de vedere. Parea sa aiba cam 17 ani, la fel ca mine. Avea parul negru si ochii verzi-albastrui. El nu mergea langa o fata ca si ceilalti. Totusi, toti aveau 2 caractere comune. Primul era ca erau foarte bine imbracati, iar al doilea era ca erau foarte palizi si frumosi. Parca erau niste zei comparativ cu ceilati oameni de pe strada.
Cand traversam strada, o masina m-a lovit cu puere. M-a aruncat cam la 2 metri distanta cand m-am oprit brusc. Am deschis ochii si m vazut chipul baiatului brunet din cidatul grup.
Nici nu stiu cum am ajuns la spital. Cert e ca aveam doar cateva zgarieturi.
Cand stateam in pat am vazut-o pe Mia intrand pe usa. Mi-a aruncat o privire ingrijorata , iar apoi a iesit. Am auzit-o multumindu-i cuiva.
Acel cineva a apasat clanta si a intrat in salon. Era baiatul acela.
-Buna! a spus el.
-Buna! Si multumesc.
-Cu multa placere! Cum te cheama?
-Patricia. Patricia Samantha Montgomey dar imi poti spune Patricia sau Sam.
-Da. Eu sunt Robert. Robert Willow.
-Ceilalti sunt fratii tai?
-Nu. Suntem cu totii adoptati. Blonda este Aurora si este impreuna cu Nathan.
Cealalta este Rose si e impreuna cu Carter.
Brusc au intrat doi doctori in camera. Amadoi erau blonzi si foarte tineri. Aveau aceeasi piela palida si mi-a dat seama ca erau parintii adoptivi ai lui Robert.
-Amshel, spuse femeia, verifica-i zgarieturile.
-Sunt in regula. Dar Cu vederea cum sta , Alicia?
-Foarte bine. Se pare ca ai avut norc, Samantha.
-Da. Am avrut noroc datorita lui Robert. Daca nu ma prindea el, ma izbeam rau de tot.
Amshel continua:
-Da, mare noroc! Cred ca poti mege acasa. Verisoara ta te asteapta.
Verisoara Mia a condus repede spre casa. Cum am ajuns, m-am dus la culcare. Nu aveam nevoie de nici un cuvant.
Robert:
45KB
_______________________________________
Moartea e linistitoare. Usoara. Viata e mai grea.
|
|
| pus acum 16 ani |
|
Nyu
Member
Din: Los Angeles
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 286
|
|
Stiu ca in cap. 5 am facut relatarile la persoana a treia dar cam asa le voi face de acum inainte asa le voi face. Voi face relatarile din punctul de vedere al Patriciei.
_______________________________________
Moartea e linistitoare. Usoara. Viata e mai grea.
|
|
| pus acum 16 ani |
|
Angel~Of~Dark
Chibi
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 13
|
|
Dragut ficul imi desi cam grabestii actiunea astept nextu
_______________________________________
|
|
| pus acum 15 ani |
|
